Arhivele lunare: Aprilie 2009

Please don’t hate me

Standard

Mi-e lene să scriu, așa că o s-o las de data asta pe tanti să zică în locul meu, că văd că le zice bine:

 

Anunțuri

Ce ți-e și cu tramvaiul

Standard

Continuăm relatările corespondentului nostru din jungla urbană. 

 

Tramvaiul: 34

Locația: zona Obor

Momentul zilei: dimineața pe (not!) răcoare

 

Un nene din spatele tramvaiului (cam pe unde stăteam și eu) începe din senin să i se adreseze altui nene de pe la mijlocul vehicolului. Ăla dă semne de recunoaștere, vociferează. (Ptiuuu, zic eu, am scăpat, nu e nebun, nu vorbește singur.) Nu se deplasează niciunul și continuă o stație să schimbe impresii despre nepotul lu nenea nr. 2.

Nenea nr. 2 coboară la Obor. Nenea nr. 1, imediat, entuziasmat, mă bate pe spate. Scot casca, copil naiv (credeam că am o scamă pe undeva, că mi-o căzut ceva sau mai știu eu ce). Și spune, fericit că mi-a captat atenția:

 

– Îl vezi pe domnu’?

– ???

– Are un nepoțel, de 4 anișori.

– …

– Daaa’… acuma nu e cu el.

– 😐

– Tare obraznic. Și vorbește așaaaa taaaree…

– Ăăă, nuș’, eu aveam muzică, nu cunosc (auzi la mine =)) ).

– Păcat.

– ?!?!?!

 

😐

Iosif sau Iustinian sau whatever

Standard

Este numele lu’ vecinu’ de la 3 care m-a acostat în lift, nu demult.

Pe la 50 de ani, chelie sănătoasă, burtă opulentă, fie străin (care nu vorbește bine română), fie oligofren. 

Așteptam liftul la parter. Vine și individul. Mă salută politicos. Dau o cască jos (bad move!), dau din cap în semn de răspuns. Până să apuc să-mi pun casca la loc, grăiește:

Agresorul: Pe mine mă cheama I…something. Pe tine cum te cheamă? (repet, era pe la vreo 50 de ani, nu 5 :)).

Victima: Ăăăă. Ioana. 😐

AgresorulÎncântat!

Victima: 😐 (Help, I need somebody, Not just anybody… )

 

 Vine liftul. De bună credință, mă aștept ca nenea să mă lase numai pe mine să mă lăfăi în tot liftul puturos. Wrong. Își îndeasă burtihania în lift (care părea smaller and smaller and smaller… )

 

Victima: La cât urcați?

Agresorul: La 3. Dar tu? 

Victima: (damn) La 5.

 

Stă, stă.

 

Agresorul: Nu vrei să ieșim odată la cafea?

Victima: !?!?!??!   și   %%$%$^&

Agresorul: Să îți dau numărul meu. (scotocea după telefon).

Victima: (Fuck!). Nu, lăsați, nu e nevoie…

Agresorul: Hai, nu e problemă. (I bet!)

 

Am uitat să precizez ca liftul ăsta se mișcă cu viteza melcului turbat. 😐

Am refuzat pe alocuri politicos, pe alocuri iritată. Omul nu a înțeles, dar am ajuns (în sfârșit!) la 3. Coboară. Îmi face cu mâna în timp ce eu căutam să apăs naibii butonul, să plec. Mă fac că nu îl văd.

 

Cred că speră să mai împarțim liftul 3 etaje și altă dată.

 

Eu mă gândesc să mă mut. 😦