Arhivele lunare: Mai 2009

De ce iubim pisicile

Standard

Pentru că torc, și asta propagă o mare parte din satisfacția lor în afară.
Pentru că mieunatul loc înmoaie inimi, și nu mai ții cont că tocmai ți-a spart vaza preferată, sau ghiveciul în care floarea tocmai prinsese rădăcini.
Pentru că se joacă, și pun orice adult în patru labe pe covor, sub mese și pe după fotolii, cu ghemul în mâini.
Pentru că se freacă de piciorul tău când le e foame, sau când au nevoie de atenție, atât de drăgăstos încât ți-l pot înmuia.
Pentru că ochii lor strălucesc noaptea.
Pentru că sunt curate, le vezi contorsionate în fel și chip lingându-și blănița, și te amuzi.
Pentru că au blănița moale, și pufoasă, și sunt tărcate, sau negre, sau albe, sau roșcate, și ne place blănița asta, chiar dacă o culegem de prin toată casa.
Pentru că nu suportă apa, și arată atââât de caraghios ude!
Pentru că sunt independente, și au caracter, iar asta te provoacă și mai mult.
Pentru că nu fac zgomot când pășesc, sau când aleargă prin casă.
Pentru că li se ridică toată blana când se sperie, chiar și atunci când se uită în oglindă.

Și, mai ales, iubim pisicile pentru că ele cad mereu în picioare! 

 

Blue-eyed cat

Hello?

The made me

Wooooot?

 

I can walk!

 

Și… preferata mea… I-hate-Mondays pussycat:

 

I hate Mondays

Anabase, BCU și nostalgia

Standard

Am o slăbiciune pentru Anabase. Pe melodiile acelea mi-am făcut licența. Stăteam cu căștile-n urechi, la BCU sau la biblioteca facultății, și citeam, citeam, scriam, corectam.

Mi-e tare dor de luna mai a anului trecut, când mergeam cu Alexandra la BCU zi de zi, ea într-o sală, eu în alta, ne dădeam bip-uri să ne întâlnim jos la țigară sau la masă. Și cum mâncam la bufet la BCU, salata aia de orez cu ciuperci care era nefiresc de scumpă…

Și tocmai descoperisem piese frumoase de la Anabase și ascultam mereu când citeam pentru licență, mă linișteau…

Gesepe?

Standard

Acum ceva timp, mai exact pe 14, comand de pe net un DVD. Bătăi de cap: fă cont, mergi la bancă să plătești, scanează dovada de plată, trimite-o pe mail, etc etc. 

Primesc confirmarea plății pe mail, a doua zi (15 mai). 

Stau, stau. 

După câteva zile trimit mail să văd ce se întâmplă. 

Răspunsul (20 mai, deja):

Azi a  plecat comanda de la noi   

Ne scuzati pentru intirziere   

 In 3 zile ajunge

 O zi buna

 

😐

 

Aștept, aștept.

Socotesc, trimit mail (pe scurt): „Livrați sâmbăta? După calculele mele așa ar trebui să ajungă.

 

Răspunsul:

Comanda este trimis prin posta.

Daca este cine va la serviciu vor preda pachetul, daca nu, vor veni luni.

 O seara buna

 

Azi a fost marți. Am trimis mail. „Dom le, totuși...”. Au folosit tactica struțului. 

Deci mâine e în 27. Comanda făcută pe 14. 

 

Banii nu sunt mulți, pana mea. Era vorba de DVD. Pe care îl comandasem ca surpriză pentru cineva, cu o anumită ocazie. Mai are rost să spun că ocazia a trecut de mult?

 

GSP.

 

 

Vorba unui prieten: „Da. Deci nu.”