Arhivele lunare: mai 2009

De ce iubim pisicile

Standard

Pentru că torc, și asta propagă o mare parte din satisfacția lor în afară.
Pentru că mieunatul loc înmoaie inimi, și nu mai ții cont că tocmai ți-a spart vaza preferată, sau ghiveciul în care floarea tocmai prinsese rădăcini.
Pentru că se joacă, și pun orice adult în patru labe pe covor, sub mese și pe după fotolii, cu ghemul în mâini.
Pentru că se freacă de piciorul tău când le e foame, sau când au nevoie de atenție, atât de drăgăstos încât ți-l pot înmuia.
Pentru că ochii lor strălucesc noaptea.
Pentru că sunt curate, le vezi contorsionate în fel și chip lingându-și blănița, și te amuzi.
Pentru că au blănița moale, și pufoasă, și sunt tărcate, sau negre, sau albe, sau roșcate, și ne place blănița asta, chiar dacă o culegem de prin toată casa.
Pentru că nu suportă apa, și arată atââât de caraghios ude!
Pentru că sunt independente, și au caracter, iar asta te provoacă și mai mult.
Pentru că nu fac zgomot când pășesc, sau când aleargă prin casă.
Pentru că li se ridică toată blana când se sperie, chiar și atunci când se uită în oglindă.

Și, mai ales, iubim pisicile pentru că ele cad mereu în picioare! 

 

Blue-eyed cat

Hello?

The made me

Wooooot?

 

I can walk!

 

Și… preferata mea… I-hate-Mondays pussycat:

 

I hate Mondays

Anabase, BCU și nostalgia

Standard

Am o slăbiciune pentru Anabase. Pe melodiile acelea mi-am făcut licența. Stăteam cu căștile-n urechi, la BCU sau la biblioteca facultății, și citeam, citeam, scriam, corectam.

Mi-e tare dor de luna mai a anului trecut, când mergeam cu Alexandra la BCU zi de zi, ea într-o sală, eu în alta, ne dădeam bip-uri să ne întâlnim jos la țigară sau la masă. Și cum mâncam la bufet la BCU, salata aia de orez cu ciuperci care era nefiresc de scumpă…

Și tocmai descoperisem piese frumoase de la Anabase și ascultam mereu când citeam pentru licență, mă linișteau…

Gesepe?

Standard

Acum ceva timp, mai exact pe 14, comand de pe net un DVD. Bătăi de cap: fă cont, mergi la bancă să plătești, scanează dovada de plată, trimite-o pe mail, etc etc. 

Primesc confirmarea plății pe mail, a doua zi (15 mai). 

Stau, stau. 

După câteva zile trimit mail să văd ce se întâmplă. 

Răspunsul (20 mai, deja):

Azi a  plecat comanda de la noi   

Ne scuzati pentru intirziere   

 In 3 zile ajunge

 O zi buna

 

😐

 

Aștept, aștept.

Socotesc, trimit mail (pe scurt): „Livrați sâmbăta? După calculele mele așa ar trebui să ajungă.

 

Răspunsul:

Comanda este trimis prin posta.

Daca este cine va la serviciu vor preda pachetul, daca nu, vor veni luni.

 O seara buna

 

Azi a fost marți. Am trimis mail. „Dom le, totuși...”. Au folosit tactica struțului. 

Deci mâine e în 27. Comanda făcută pe 14. 

 

Banii nu sunt mulți, pana mea. Era vorba de DVD. Pe care îl comandasem ca surpriză pentru cineva, cu o anumită ocazie. Mai are rost să spun că ocazia a trecut de mult?

 

GSP.

 

 

Vorba unui prieten: „Da. Deci nu.”

Jos, jos, jos de tot

Standard

Sunt o persoană schimbătoare. Știu. Și pot zâmbi într-o zi, și pot plânge mai apoi, pentru ca după să râd cu poftă.

Nu e nicio strategie ascunsă, nu e nimic special. Sunt doar eu. Un om sensibil. Într-o lume rea. Prea devreme.

Îmi doream de mult să lucrez într-un anumit domeniu, în care am ajuns, în cele din urmă. Nu știu ce s-a întâmplat, unde s-a rupt firul, căci se pare că nu îmi mai găsesc locul. Presiune mare. 

Pe de o parte ar fi o întâmplare fericită, știu că nu asta vreau să fac și pot să ies înainte de a fi prea târziu, înainte să mă afund prea tare în ceva ce nu mă caracterizează. Problema este că nu știu ce altceva vreau și pot face. 

Vreau să plec, să călătoresc fără țel prin Europa (mai puțin Paris :P), să am job-uri simple, să fiu fericită, să trăiesc printre străini, să le cunosc obiceiurile, să plec mereu din oraș în oraș, din țară în țară, să mă găsesc pe mine. Să am curaj și un rucsac. 

Sunt confuză, mă doare capul și am avut o zi proastă. Care încă nu s-a terminat.

Today… Geek OK

Standard

Am găsit pe Twitter un link care mi-a înveselit ziua. 

Astăzi este deci Geek Pride Day. Inițiativa aparținând unor geeks spanioli, mai exact 300 la număr. 

Eu personal mă bucur atunci când mi se zice că aș fi geek. Nu am fost niciodată tocilară, însă acum, prin natura muncii mele, gândesc de multe ori în procente sau sintaxe. 🙂

Găsiți mai multe aici, aici sau aici. Asta dacă nu ați început research-ul deja, you nerds! 🙂 

 

Așadar… Geek OK!

 

 

PS: Doamne cât de amuzant aleargă tipul ăla… 🙂 🙂

Îndurare, doar o pătrățică!

Standard

Da. Sunt la regim. 

Recunosc, este prima dată când fac așa ceva. Recunosc că nu mă așteptam să rezist mai mult de 3 zile consecutiv. Ei bine, au trecut 14. 😀 Efectele se văd și alea. 

Sunt pofticioasă de felul meu, însă am rezistat cu stoicism. 

Mă apucă pofta atunci când intru la Mega Image să-mi cumpăr fructele și iaurtul dietetic (ei, și ce-mi mai trebuie pentru dietă, dar nu divulg totul :P). Atunci simt carnea care zace în jurul meu, atunci văd că au sortimente noi de bomboane Milka, atunci văd noul iaurt cu nuștu ce fruct, etc.

Astăzi am fost la iarbă verde. Grătărel, da. Asta am voie. 😀 

Erau niște bomboane de ciocolată prin peisaj. Mă sfidau. Le ignoram. Până când sunt invitată insistent să iau o bomboană. „Hai, fie, una n-are ce să-mi facă…”.

Și acum mă simt vinovată. 😦

Sper să aibă ale naibii efecte dieta asta!