Ion și vrejul de păr

Standard

Când eram eu mai mică, nu cu mult, așa, pe la vreo 10 ani :D, eram foarte rușinoasă. Chiar și față de ai mei. 

Și cum stăteam noi într-o după-amiază de vară în bucătărie și ne luptam cu țânțarii, eu, în pantaloni scurți, observ un fir lung de păr, da’ luuuung, pe piciorul meu stâng. Și, fericită, mândră chiar, le spun părinților de minunata mea descoperire. 

Ai mei se prăpădeau de râs. Atunci mi-am dat seama că nu e tocmai ok ce descoperisem eu. M-am dus hotărâtă la prima foarfecă pe care am prins-o ș-am retezat fără ezitare răzlețul fir de păr. 

Mult după asta, când părul nu-mi mai era blonduț (nu din cauze naturale :P), am povestit cuiva întâmplarea asta. A râs până i s-a făcut rău. La propriu. Din nou mi-am spus că nu e ok și că tre’ să mă potolesc, să păstrez secretul.

Până în seara asta.

Anunțuri

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s