Cur cu be-ul

Standard

Miercuri, pe la Unirii. Seara, după muncă, mă grăbeam cu un prieten drag către o bodegă liniștită și ieftină 😀 pentru un pahar de vorbă. 

Înainte de a ne întâlni, unde altundeva decât pe treptele de la TNB, s-a lăsat cu ploaie intensă, de vară. Desigur, nu aveam umbrelă sau geacă. Desigur că m-a prins ploaia pe drum.

Nu speram la un curcubeu, deși de câțiva ani (!) îmi doream cu ardoare să văd unul și numai nu apucam.

Bun, și cum mergeam noi către Lipscani (unde altundeva?), două femei, cu baticuri din acelea pe cap cum numai oameni cu anumite convingeri religioase poartă :P, cu un cărucior, mergeau din direcția opusă către noi. Ajung ele în dreptul nostru, iar una dintre ele se înfiletează în fața-mi, blocându-mi trecerea. Șoc. Mă apucă sănătos de braț. Șoc! 

Femeia: Uitați în spate, cât e de frumos!
Noi doi: :-s

Femeia: (din ce în ce mai sigură pe ea) Uitați! Curcubeul!

Noi: Ăăăă mulțumim…

Într-adevăr, era un curcubeu, așa cum mă rugam mereu să apară după fiecare ploaie de vară. Am încercat să fac și poză, noroc cu telefonul meu atât de ieftin încât nu ies pozele ca lumea. 😛

Acuma…

Pe moment ne-am cam speriat de fază, însă apoi m-am gândit puțin la întâmplare. 

Un om viu poate să admire un curcubeu, să-l contempleze poate, șiiii… mai ales… să simtă nevoia să oprească trecători mult prea grăbiți pe stradă pentru a împărtăși cu ei o emoție simplă și sinceră. 

Frumos. 

🙂

O să pun tag cu Jungla urbană, dar evident este vorba de cu totul altceva. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s