Arhivele lunare: Iulie 2009

Happy happy, joy joy

Standard

Miau miau to me!

Sunt specială. Pentru că anul ăsta îmi serbez ziua de naştere două zile la rând. 😀

Astăzi, la birou: prăjiturele, suc, pupături, cadou. 😀

Mâine (ziua mea în calendar): Dimineaţă ştrand, apoi Cărtureşti cu Vero, apoi poate ajung pe la frizer, m-aș plimba cu rolele, nu știu exact, poate barcă-n Cișmigiu. Freedom. Happy happy, joy joy.

Seara, petrecere restrânsă cu prieteni, tort, vin roșu și narghilea.

Am fost astăzi la cumpărături, eram la un pas de a cumpăra coifuri de carton cu Tweety pentru invitați. Apoi mi-am dat seama că fac 23, nu 13. 😦

Singurele mele doleanțe pentru 31 iulie sunt:

– Happy happy, joy joy

– Să sărbătoresc mereu pe 31. Că e luni, că e vineri, că e duminică.

– Mai nou, obicei sănătos: mega-concert cu câteva zile înainte: Metallica anul trecut, Morcheeba anul ăsta. Artificii-n Sighișoara la festival la 19 ani, Pisa la 18 ani.

Happy happy, joy joy!

Anunțuri

Frântură (fără diactritice, cu suflet)

Standard

Io: dar Botosani… :X

Andrei: de ce?

Andrei: eu sunt singurul care nu vede nimic la orasul ala?

Andrei: care in 2 zile innebuneste si vrea inapoi aici

Andrei: 2 zile

Andrei: atat imi ia sa vreau inapoi in buc

Andrei: si niciodata nu mi se face dor de bt

Andrei: ma duc pt ca trebuie

Andrei: cam atat

Andrei: pt ai mei

Andrei: sau sa ma vad cu unii oameni

Io: pai

Io: mi-e dor de familie, care se intampla sa fie in Bt

Io: mi-e dor de oamenii din Bt, pe care inainte ii vedeam prosti si limitati

Io: dupa 4 ani in Buc ii vad ca pe painea lui Dzeu

Andrei: poi si de ce „bt :x”

Io: mi-e dor de liniste

Io : de stradute

Io: de orasul in care am crescut

Io: de care ma leaga o groaza de amintiri calde

Io: pe care in bucuresti nu le am. inca

Andrei : inteleg

Io: in Botosani am fost copil, am avut copilarie si prieteni apropiati

Andrei: am amintiri mai frumoase aici din pct meu de vedere

Io: aici nu

Io : de aia

Andrei: mi-e mult mai bine aici decat mi-a fost vreodata in bt

Io : nah, mie nu

Io : in bt ma zbateam, financiar zic, cu familia

Io: aici, mai mult, pe cont propriu

Io: acolo aveam prieteni cu care ma vedeam des (varsta si liceul, nah)

Io: aici ma zbat greu cu putini prieteni si buni, pe care ii vad mai rar decat as avea nevoie

Io: m-am saturat sa pierd 1-2 ore in fiecare zi numai deplasandu-ma din punctul A in… sa zicem, punctul Ț

The rest is history. 🙂

Moșneagul și marea

Standard

Pe scurt, un moșneag în tramvai m-a făcut urâtă. My life is over.

Redau:

Urc de dimineață în tramvaiul 34, chiar în spate. La Obor urcă puzderie de moșnegăraie. Cu plase. Și cum stăteam singură în spate acolo, mă tot înghesuia un moșneag să-și pună plasele în spatele meu. Mă uit, și nu, nu mă abțin.

Eu: De ce mă îngrămădiți când aveți atâta spațiu acolo?

Moșneagul: Aici e umbră. (pentru plase căuta umbră, ‘tu-i… )

Stă puțin.

Moșneagul: Te-am văzut că stăteai cumva și m-am gândit că cobori.

Eu: Nu, nu cobor aici.

Moșneagul: Ai început rău. De la vârsta asta să dai indicații!

Alți moșnegi, în cor: Da, da, lipsă de respect, tineretul din ziua de astăzi… (the usual)

Moșneagul: Te crezi cumva prea frumoasă? (whaaat?!) Îți garantez eu că n-o să te ia nimeni într-un secol!

Uau! Totuși, reușesc să tac. Până când scot bestia din mine:

Eu: Frustrarea iese la iveală! (Ok, nu dau cele mai bune replici în mod spontan, I admit it 😛)

Cobor. God, I love Obor this time of the day/year!

Am vrut

Standard

Am vrut să scriu despre concertul Morcheeba la care am fost de curând, despre cuplul de manelari de vârsta a doua pe care i-am văzut la metrou ascultând muzică la căști, despre prieteniile mele și despre cât de mult mi-a plăcut la Cărturești, sau despre pasiunea mea pentru apă.

Am vrut să scriu despre oamenii din drumul meu, despre ideea genială pe care o am pentru un experiment, despre faptul că se apropie ziua mea și că aproape mă tem, despre girls night out și ardelenii urâți care ne-au făcut cinste cu băutură scumpă, despre prietenul meu Andrei cu care râd mereu cu lacrimi, sau despre apartamentul luxos de închiriat la Iancului cu doar 600 euro.

Am vrut să scriu despre temerile și bucuriile mele și modul aproape ciudat în care acestea se îmbină.



Dar nu am scris nimic.

Căsuța vocală – Orange

Standard

Urăsc căsuțele vocale. Nu le văd rostul. În afară de a taxa inutil oamenii care binevoiesc să te caute pe telefon.

Este o chestiune de respect față de cei care te caută. Cât de des primești mesaje vocale? Așa ziceam și eu.

Așadar, dacă ești pe Orange (abonament sau prepay, am testat ambele variante) e simplu. Sunt 3 pași mici și rapizi.

1. Pui mâna pe telefonul cu pricina, formezi 200, pui telefonul la ureche.

2. Aștepți să vorbească tanti. Vorbește clar și concis. Îți spune ea ce să faci. Ca să fie mai simplu, apeși direct tasta 5.

3. Tanti îți spune din nou clar și concis ce opțiuni ai de acum înainte. Din nou, ca să fie mai simplu, apeși 2.

Voila!

Recapitulăm:

Pentru Orange, cartelă sau abonament:

1. 200

2. 5

3. 2

Gata.

Să vă văd.

Fără copyright :)

Standard

O leapșă preluată intruziv de aici.

🙂

Daca eram o luna, as fi fost – iulie
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost – sâmbăta
Daca eram o parte a zilei, as fi fost – noaptea
Daca eram un animal marin, as fi fost – hmmm… căluț de mare?
Daca eram o directie, as fi fost – jos
Daca eram o virtute, as fi fost – adevărul
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost – Marc Antoniu
Daca eram o planeta, as fi fost – Venus
Daca eram un lichid, as fi fost – apă!
Daca eram o piatra, as fi fost – piatra anonimă de pe plajă
Daca eram o pasare, as fi fost – nu îmi plac păsările, chiar mi-e greu… nu știu, kiwi?
Daca eram o planta, as fi fost – gerberă
Daca eram un tip de vreme, as fi fost – ceață
Daca eram un instrument muzical, as fi fost – harpă
Daca eram o emotie, as fi fost – teamă
Daca eram un sunet, as fi fost – sunetul valurilor mării
Daca eram un element, as fi fost – Uraniu
Daca eram un cantec, as fi fost – The Beatles – Julia
Daca eram un film, as fi fost – Requeim for a Dream
Daca eram un serial, as fi fost – Seinfeld
Daca eram o carte, as fi fost – Enigma Otiliei sau Lolita
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost – nu mă pricep. Tipul ăla din Matrix? 😛
Daca eram un fel de mancare, as fi fost – frișcă
Daca eram un gust, as fi fost – dulce
Daca eram o aroma, as fi fost – vanilie
Daca eram o culoare, as fi fost – galben
Daca eram un material, as fi fost – bumbac
Daca eram un cuvant, as fi fost – simt
Daca eram o parte a corpului, as fi fost – creierul
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost – zâmbet
Daca eram o materie de scoala, as fi fost – istoria religiilor
Daca eram un personaj din desene animate, as fi fost – Ariel
Daca eram o forma, as fi fost – cerc
Daca eram un numar, as fi fost – 31
Daca eram o masina, as fi fost – VW Beetle
Daca eram o haina, as fi fost – rochie lungă, neagră, vaporoasă, de in

Mai departe… Cătălina, Alex, Petra și cine mai poftește.

Cinciu’

Standard

București. Tramvaiul 5.

Mă distrez teribil. Dimineață de dimineață.

Deoarece se găsesc mereu 2, 3 oameni care se urcă în tramvai fără să știe ce număr e și deci ce traseu are. Și când tramvaiul trece pe la Obor, și nu oprește, acești 2, 3 oameni încep să se agite. Până acum am identificat 3 tipologii, pe baza reacțiilor acestora.

1. Agitatul. De obicei este un bunicuț burtos. Care, invariabil, vociferează. Și înjură vatmanul. Și gesticulează apăsat, și înjură iar.

2. Baba. Baba, după nume, este o femeie de vârsta a treia, din aceea cu părul mov și buzele țuguiate și rujate roz. Baba este varianta feminină (impropriu spus) a Agitatului. Se plânge de faptul că trebuie să meargă înapoi o stație pe jos, din cauză ca tramvaiul nu are stație la Obor. Că e bătrână și că lumea e nedreaptă.

3. Bunicuța. Bunicuța este cel mai docil „specimen”. Reacția ei este: „O, Doamne… Nu știam că nu oprește la Obor. O, Doamne…”. Și o spune așa, molcom, fără tam-tam, fără a atrage atenția asupra ei. Își spune sie-și. Este chiar drăguță. 🙂

Observații.

– Sunt multe alte tipologii, însă nu le-am putut identifica până în prezent, deoarece nu vociferează.

– Se observă că tipologiile acestea 3 sunt de vârsta a treia. Acum, tinerii fie sunt mai rezervați în reacții de genul (au căști în urechi), fie se uită înainte la numărul tramvaiului. Plus că piața de la Obor e ieftină și ticsită cu sectagenari dimineață de dimineață.