Arhivele lunare: Noiembrie 2011

Mișcarea browniană

Standard

Dacă mă gândesc la orele de fizică, îmi amintesc de mișcarea browniană, de resorturile din manual, de profa dintr-a șaptea, căreia i se spunea Libelula, de emoțiile de la început de clasa a noua.

De încercarea de a face meditații cu proful meu, și, mai ales, de răspunsul lui: „Eu nu fac meditații decât cu olimpicii.”

De cele 2 meditații cu profa brunetă găsită de mama, și de decizia mea înțeleaptă de a nu mai merge la meditații.

Îmi amintesc de clasa a 10a, de momentele mele de glorie, de admirația profului atunci când mi-a zis discret după oră: „Dănilă, n-ai vrea tu să încerci o olimpiadă?”.

Îmi amintesc de manualul de rusă furat din laborator, în clasa a 12a.

De bătaia pe care prea înalta mea colegă de bancă mi-a aplicat-o înainte de oră :D, de tragedia aproape grecească_ care-a urmat.

Îmi amintesc de Re., de H. și de Ț.. De rezolvările literaLe, cu creta prea mică tremurând printre degete.

Îmi amintesc de cartea împrumutată de la bibliotecă de P., Einstein și Teoria relativității, și de replica mult prea seacă și totuși suculentă a profului la vederea coperții, așezate deloc ostentativ pe bancă la ora de fizică.

Desigur că nu am uitat și de mitul notei 3: Nu scapi din liceu fără un 3 de la Re.. Ei, uite, surpriză! Am scăpat, și chiar mă simt un om privilegiat, poate chiar inteligent, deloc studios, dar poate chiar sclipitor.

Și n-am uitat de șlitul-minune, de creta de la spate asezonată cu degetul buclucaș.

Și să nu uit de zvonurile despre proful nostru și despre bunăciunea de la franceză care preda la C.

Să ne amintim de șah, de ireversibil, de „Dăăăănilăăă, ia ieși matale la tablă”.

De râsul acela înfundat atunci când proful spunea o glumă mult prea reușită, dar, prin gravitatea situației și prin riscul de a fi scoasă la tablă, la care nu se cădea să râzi cu poftă.

Și îmi amintesc cu drag că Re. a fost singurul prof de care m-am ascuns toată clasa a 12a, cu plasturi, să nu-mi descopere cercelul din buză.

Și cam atât după 6 ani de fizică. Dar dragi amintiri, dragi, dragi.

Anunțuri

O

Standard

O dimineață târzie,

O cană de cafea rece,

O pisică leneșă,

O țigară aprinsă,

O melodie în fundal,

O fotografie emoționantă,

O încăpere nemăturată,

O fereastră fără perdele,

O mănușă rătăcită,

O datorie la întreținere,

Un om.

 

Corporația. Cu C mare.

Standard

Dacă detest acum ceva mai mult pe lume, în afară de consumerism, atunci e Corporația.

Corporația aia spălătoare de creiere și de identități. Vei spune că Corporația încurajează individualitatea, creativitatea și dedicația. Da și nu. Da, cât timp are de încasat ceva. Dar acceptarea asta se oprește atunci când încalci Procedura și în general bunul demers al lucrurilor fără de sens și de substanță.

Dacă Corporația spune că ești un om pozitiv și optimist, atunci deja vii cu Soluții. Te lauzi cu viața ta searbădă, plină de Mango și Zara, mergi la Mall, joci bowling și mai nou mergi în Pub-uri să cânți joi seară la karaoke.

Te distrezi la team-building-uri, râzi finuț în ședințe la glumele șefului. Faci poante după Procedură și nu deranjezi pe nimeni. Nu contrazici decât constructiv și cu argumente solide, evident după ce vii cu Soluții. Nu trimiți mail-uri decât cu copii care dansează inocent sau cu animăluțe pufoase.

Dacă colega de la departamentul X are unghiile roz și ascultă house, nu îi spui în față că e o cretină și că te ștergi la fund cu principiile ei de viață. O accepți așa cum e ea și faceți schimb de like-uri pe Facebook. Eventual ai grijă să vezi partea bună din om (în afară de țâțe sau fund) și ÎNVEȚI CEVA DE LA FIECARE.

Dacă vii mahmur miercuri dimineață, nu spui că ai ieșit cu o noapte înainte să dai din cap în Fire. Eventual, spui că ai ieșit cu prieteni, că v-ați distrat și în general spui ce vor ceilalți să audă.

Concedii trase la indigo, aspirații impuse. Nu spui că vrei să bați lumea la picior, ci că pleci cu Air France în concediu. Că Blue Air e un căcat pentru căpșunari. Te duci la Londra să faci poze, să-ți dea colega cu unghii roz like pe Facebook.

Bei Salitos sau Cosmopolitan și porți tricouri cu inscripții de hipstăr. Porți tocuri sau pălăriuțe cu dungi gri. Te duci la H&M și apoi umbli 6 luni cu căcatul de plăsuță, pe care îl etalezi prin Pipera, la metrou, cu mândrie. Plăsuța în care cari o caserolă cu fasole. E până la urmă un statement. Visezi la un iPhone, asta dacă ești sclav și nu-l ai deja. Și dacă ai iPhone, visezi la 4S sau ce numerotări mai scot ăștia.

Vorbești cu ardoare de prezentări, conferințe și enumeri cu gravitate nume de străini din Corporație cu care faci schimb de mail-uri. Te privești cu mândrie – deh, nu mulți ajung aici. Nu mulți se calcă în picioare la ora 18:00 la metrou sau stau ca oile în trafic pe Barbu Văcărescu.

Șeruiești și pastezi, faci debriefing și ai meeting. Te simți important că trimiți mail la Andreea X., trimiți la client mail. Ai poate telefon de firmă și îți verifici mail-ul de serviciu în concediu. Pentru că ești implicat și pentru că ești important, ai responsabilități și pentru că îți pasă.

Dacă nu ai iPhone, ai BlackBerry. Și mai mult ca sigur îl lași neglijent pe masa din crâșmă. Să vadă lumea, să știe.

Și ești credincios. Poate că ai și o icoană pe birou.

Dar la petrecerea firmei bei cam mult și dansezi cu tipa de la contabilitate, dai din cap pe Thunderstorm, iar dacă ai tupeu, ești pasionat de munte, de fotografie, și porți papuci de skater la birou. Numai dacă ești cool.

http://www.youtube.com/watch?v=IoyzHxeSyb0

Și, să închei. C mare, de la căcat.

Și stau.

Standard

Și mă gândesc la nemurirea sufletului. Cuvinte curg, gânduri așișderea, cifre, task-uri, liste, îndatoriri.

Ai plătit întreținerea? Ai dat indexul la apă?

Ah, dar papucii ți-s rupți și vine iarna, geaca parcă îi ruptă, pisica ar avea nevoie de-un vaccin.

Dar vine iarna, ai bani de brad? De globuri? Dar ce faci de Sărbători? Ai unde pleca, cu cine?

Ai răspuns la mail-ul ăla URGENT? Să nu uiți să te duci la curs, să nu uiți de abonamentul de metrou, iar bunica așteaptă vești de la tine.

Cumpără apă, pâine și poate ouă. Sună prietena și ascultă. Fii bună prietenă, ascultă, empatizează, sfătuiește.

Sună proprietarul, colega, mama, prietena. Sună, nu uita de ei, dacă vrei să nu uite de tine.

Nu uita să confirmi programarea la medic, îți trebuie ochelari noi. Nu contează de unde faci rost de bani, importantă este sănătatea ta.

De ce plângi, copilule?

 

Nu asta ți-ai dorit?