Mișcarea browniană

Standard

Dacă mă gândesc la orele de fizică, îmi amintesc de mișcarea browniană, de resorturile din manual, de profa dintr-a șaptea, căreia i se spunea Libelula, de emoțiile de la început de clasa a noua.

De încercarea de a face meditații cu proful meu, și, mai ales, de răspunsul lui: „Eu nu fac meditații decât cu olimpicii.”

De cele 2 meditații cu profa brunetă găsită de mama, și de decizia mea înțeleaptă de a nu mai merge la meditații.

Îmi amintesc de clasa a 10a, de momentele mele de glorie, de admirația profului atunci când mi-a zis discret după oră: „Dănilă, n-ai vrea tu să încerci o olimpiadă?”.

Îmi amintesc de manualul de rusă furat din laborator, în clasa a 12a.

De bătaia pe care prea înalta mea colegă de bancă mi-a aplicat-o înainte de oră :D, de tragedia aproape grecească_ care-a urmat.

Îmi amintesc de Re., de H. și de Ț.. De rezolvările literaLe, cu creta prea mică tremurând printre degete.

Îmi amintesc de cartea împrumutată de la bibliotecă de P., Einstein și Teoria relativității, și de replica mult prea seacă și totuși suculentă a profului la vederea coperții, așezate deloc ostentativ pe bancă la ora de fizică.

Desigur că nu am uitat și de mitul notei 3: Nu scapi din liceu fără un 3 de la Re.. Ei, uite, surpriză! Am scăpat, și chiar mă simt un om privilegiat, poate chiar inteligent, deloc studios, dar poate chiar sclipitor.

Și n-am uitat de șlitul-minune, de creta de la spate asezonată cu degetul buclucaș.

Și să nu uit de zvonurile despre proful nostru și despre bunăciunea de la franceză care preda la C.

Să ne amintim de șah, de ireversibil, de „Dăăăănilăăă, ia ieși matale la tablă”.

De râsul acela înfundat atunci când proful spunea o glumă mult prea reușită, dar, prin gravitatea situației și prin riscul de a fi scoasă la tablă, la care nu se cădea să râzi cu poftă.

Și îmi amintesc cu drag că Re. a fost singurul prof de care m-am ascuns toată clasa a 12a, cu plasturi, să nu-mi descopere cercelul din buză.

Și cam atât după 6 ani de fizică. Dar dragi amintiri, dragi, dragi.

Anunțuri

3 răspunsuri »

  1. Ce bataie, fata draga? Trecand peste… trebuia sa mergi la olimpiada. Eu nu-mi aduc aminte de ” mișcarea browniană, de resorturile din manual”. Am avut manual? parca era ala dat de tine jos de pe banca.
    Sa stii ca te iert

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s