Goliciune.

Standard

Mă gândeam în seara asta. Cada era plină, era cald în baie. Și a fost acel scurt moment în care lași pijamaua să cadă. Moment în care te intersectezi cu oglinda. Oglinda care nu-ți atrage atenția la acele kilograme în plus/ minus. Mă refer la oglinda aia care te trage de mânecă: băi, ești tu oare fericit?

Poate fi chiar un perete alb și tern, poate să fie o perdea care flutură, o pilotă groasă iarna sau o briză călduță pe plajă la Corbu în iunie. Mă refer totuși la oglindă ca la ceva care… ei bine, care reflectă. Stări, aspirații, evaluări. ETC.

În fine, revin. Știi sigur momentul ăla. N-ai intrat încă în cadă, nu te-ai învelit cu apa fierbinte. Ești gol, desculț și în tranziție. Ce gândești atunci?

Și invariabil îmi vine în minte: http://www.lecturirecenzate.ro/2011/06/08/lecturi-hainele-cele-noi-ale-imparatului/

Când a fost ultima dată când ai fost gol și când te-ai simțit protejat, liber și natural?

 

 

 

Anunțuri

6 răspunsuri »

  1. Dacă sufletul ar sângera
    de fiecare dată când este rănit,
    ce culoare ar avea sângele vârsat,
    cum ar arăta rănile? s-ar vindeca?
    de fiecare dată când privesc cerul
    văd durerea sufletelor fulgerate,
    norii încearcă să şteargă rănile.
    nimeni nu ştie câte cicatrici
    poartă un suflet.
    nici măcar sufletul nu le ţine socoteala.
    cerul musteşte de nori,
    indiferent de anotimp

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s