Instinctul de auto-conservare

Standard

Întâlnim oameni și oameni de-a lungul vieții. Unii sunt… benefici. De la unii învățăm, în compania acestora ne dezvoltăm părțile noastre pozitive. Sunt puțini oamenii de genul ăsta, îi recunoaștem cu toții ușor. Fie că e mama, o rudă, un profesor, un prieten bun…

Problema se pune atunci când e vorba de oamenii… malefici. Oamenii a căror companie îți face mai mult rău decât bine. Oamenii care îți consumă energia și tot ce e pozitiv în tine. Oameni cu care pur și simplu nu poți rezona, care te seacă, care abuzează de resursele tale, care profită de slăbiciunea ta. Și sunt oameni cu care trebuie să interacționezi.

Sunt oameni frustrați de obicei, nesiguri, oameni care acuză înainte de a ști, oameni care pedepsesc fără rost. Eu, ca mai toți, sunt nevoită să interacționez și cu…

În mod normal, eviți acești oameni. Îi miroși de la distanță și eviți. Dar ce se întâmplă atunci când cel pe care spui că îl iubești îți suge energia? Ce te faci când cel pe care zici că îl iubești te pune cumva la colț, să se simtă însuși conforabil? Ce te faci când cel de lângă tine e primul tău critic, e cel care te judecă mai aspur decât e necesar? Evident, îți dorești să fii cea mai bună variantă a ta pentru acest om. Îți dorești să oferi ce e mai bun din tine pentru cel pe care îl iubești. Pentru că îl iubești! Vrei să fii cea mai atentă, iubitoare și afectivă persoană! Evident, dorești să primești la fel în schimb. Adică cea mai bună versiune a omului de lângă tine.

Ce faci atunci când primești doar răul? Doar critici, indiferență și răutăți?

Atunci spui pas. Pleci, nu merită, te conservi. Te protejezi.

Așa ar trebui. În modul cvasi-optimist în care ne ducem viața, pleci, spui AJUNGE!

 

Atunci, cu lacrimi, cu durere, spun GATA, AJUNGE!

 

Anunțuri

3 răspunsuri »

  1. Cred că modul în care noi impartim atributele de bun sau rau este determinat de starea noastră interioară, de experientele noastre negative sau pozitive, de sensibilitatile noastre. Sensibilităti pe care le avem cu totii … damn it 😀

    • Complet de acord. Noi suntem, asa cum zice cliseul, stapanii vietii pe care o ducem.
      Noi ne stabilim limitele si obiectivele, oamenii din jurul nostru si experientele de viata.
      Si iata, ceva rau (rau e un cuvant prea dur totusi), ceva neclar, nedefinit sau subred din starea noastra interioara atrage ceva nedefinit si subred in exterior.
      Problema mea este… cum poti avea o stare interioara pozitiva atunci cand deja te complaci? De unde si CUM incepi sa schimbi starea interioara?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s