Eu macar am avut parte de o copilarie.

Standard

Cum zic multe ppt-uri. Generatia anilor 80-90. Nostalgia copiilor catarati in copaci. De-a v-ati ascunselea. Sifonul, guma Turbo, casetele pe creion pe post de rewind. Bla bla.

Da. Am copilarit alergand si sarind ata si coarda. In septembrie aveam unghiile negre, de la nucile noi. In august calaream bicicleta pana la 10 seara. In iulie alergam de-a hotii si vardistii.

Stiam ca e primavara caci fetele purtau pe sub uniforma dresuri albe, cu dungi. Stiam ca e primavara caci cumparam cu totii ghiocei si viorele de la tigani, din piata, cu 10.000.

Stiam ca e vara caci fetele nu mai purtau dresuri albe, cu dungi. Iar baietii jucau miuta. Si fetele se hlizeau pe la colturi. Stiam ca e vara caci trebuia sa aducem la biblioteca toate cartile imprumutate peste an. Stiam ca vine vacanta caci doamna ne dadea caiet de lecturi.

Stiam ca e iulie caci daca stateam pe-afara pana la 11 noaptea si ne simteam mari.

Era atat de frumos, sa bati drumul pana la Ionescu, sa-l ceri afara. Sa ai emotii daca deschide tata lu’ Ionescu usa.

Sa ai ora de intoarcere acasa si cele 10 minute de intarziere. Dumnezeule, cum ne simteam toti mari, importanti si responsabili cand ajungeam cu 10 minute dupa ora.

Doamne, cum am uitat cu totii ce insemna punctualitatea. Stabileai un loc de intalnire si o ora. Si asta era. Stateai si asteptai, fara bip si sms.

Cum ceream toti cu X afara. Am uitat toti, cu smartphone-urile noastre. Cu mail-urile si bip-urile.

Cum o haina era cool daca era de la second. Caci nimeni nu mai avea bluza aia. Erai cool daca aveai o caseta cu Nirvana si mai ales, apoi, un CD player.

Eu nu vreau sa uit perioada aia. A fost frumos, am asteptat pe trepte, fete sau baieti. Eram uniti, nu ne diferentiam prea mult. Nu aveam mobile sau calculatoare. Ala care avea masa de stejar in sufragerie era pe pielea lui. Ala care mergea la Navodari in tabara era tare.

Eu aveam adidasi de firma. M-au tinut 6 ani. Faceam antrenamente la bagminton cu ei, alergam 6 km pe zi, la 12 ani. Saream garduri sa fentam antrenamentul. Si ne prindea antrenorul si ardeam 70 de genoflexiuni. Si mancam la cantina unt cu dulceata si ne se parea lux.

Si apoi radeam pana noaptea tarziu in cabana. Mergeam apoi la 6 dimineata la antrenamente si ne faceam cu ochiul, ne strecuram biletele de amor in papuci.

Era frumos, naiv.

Copii nostri nu vor avea parte de asa ceva. Isi vor da add pe Facebook, dar nu vor povesti povesti cu fantome la focul de tabara. Isi vor ta un tag anemic, nu vor sparge o minge la joaca. Nu se vor murdari de noroi in primavara, vor avea contul indisponibil.

Nu vor fugi de Pasti cu oua rosii sa faca concurs in cartier. Vor detine record la jocurile online, dar nu vor sti niciodata cum e sa zica Hristos a Inviat, ciocnind un ou rosu. Nu vor face schimb de cozonaci la coltul blocului, nu vor savura noaptea de Inviere, caci parintii ne-au lasat la 12-13 ani pana seara tarziu.

Niciodata nu vom avea ce am trait la 12 ani. Emotia unui biletel, a unui oracol. De cine ii place? Wow, si lui ii place mov. Of, dulcegarii, acele caietele pictate, si intrebarea: De cine iti place?

N-am sa uit sosetele spalate in tabara, untul furat de la cantina, soaptele indraznete de la 13 ani, roseata cand un baiat te place…

Acum suntem blazati, dam ignore, add sau be in a relationship. S-a pierdut ceva sau… ?

Cum ne emotionam toti la primele biletele primite pe banca, inainte de ora de istorie? Aici am ajuns? Sa nu ne miste declaratiile artificial-romantice din filmele cu buget mare, sa fim blazati de pornografie (am auzit ca multi ar fi, nu ma pot exprima).

Of, o colectie de surprize Turbo si o catarare pe schele sau in visinul batran din cartier, o actiune de furat trandafiri de gradina la 7 dimineata…Un joc de-a v-ati ascunselea ce dura cateva ore, campionatul de sarit coarda pe care l-am castigat in clasa a 3a… A fost frumos, acum dam like sau tag, jucam WoW sau avem credite. Nu suntem oameni mari, ci doar impovarati.

Anunțuri

2 răspunsuri »

    • Dac-as face ceva pentru ceilalti, atunci multumesc. Daca ce scriu aici e pentru ceilalti, atunci, multumesc.
      Dar n-o fac. Dar multumesc oricum 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s