Despre nimic.

Standard

Nu stiu multe despre viata. Nu am pretentia sa dau sfaturi, sa ghidez pe nimeni. Abia daca reusesc eu sa traversez intersectia de la Dimitrov. Intreaga.

Stiu trecutul meu si cel mult, prezentul meu. Stiu cumva cine sunt si cumva incotro as vrea sa ma indrept.

Voi putea sa-mi deplang existenta mereu, dar daca cineva imi va cere vreodata sfatul, voi da un pas in spate. Cine sunt eu sa hotarasc ce e mai bine pentru altul? Sau pur si simplu sa hotarasc ce e mai bine? Pot, cel mult, sa imi dau cu parerea. Din exterior, toate par simple. Intotdeauna.

Drept urmare, oamenii apropiati mie nu prea imi cer sfatul. Au sau n-au incredere in judecata mea, e partea a doua. De multe ori oamenii (mi) se plang. De cele mai multe ori nu vor sa auda un sfat. Nu vor sa li se spuna cum sa actioneze. Vor sa-si verse oful, sa fie sau nu compatimiti sau intelesi. Atunci, de ce sa fiu eu cocosul care-si asuma mai multe graunte decat poate digera?

In final, cu sau fara directie, imi spun ca cel mai intelept lucru este sa asculti, sa intelegi, sa astepti ca omul de langa tine sa ajunga singur intr-un punct. Eu nu vreau sa-mi asum mai multe decat pot duce, asadar un sfat nepotrivit. Nu vreau, imi iau destule suturi pentru deciziile mele.

Am tot zis: pleaca, schimba, nu pleca, ramai stabil, cauta echilibrul. Am zis cumva strain de mine, am rostit cuvinte si indemnuri, am pus o palma pe spatele unui om deznadajduit. In final cu totii decidem singuri.

Altfel, ce farmec ar mai avea viata? Se-aude, A.?

🙂

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s