Notă

Mă macină de prea mult timp faptul că am sau nu pasiuni (să le zicem hobby).

Ca prea multe lucruri care macină, mereu cei din jur par să aibă ceva peste condiția noastră (o fi deformarea mea de român să gândesc așa, e altă discuție): mai mulți bani, o muncă mai interesantă/ satisfăcătoare, o casă mai ordonată/ mare/ frumoasă, un salariu mai bun, o relație mai frumoasă, mai mulți prieteni și… să ajung la subiect… vacanțe mai frumoase/ dese/ exotice etc.

Bun. Revenind cumva la sine și la pasiuni… Într-o încercare disperată, le-am luat pe rând: foto, limbi străine, desen, interioare, călătorii, poate chiar și market research, am cochetat cu ideea de antropologie, apoi de vocational choice, mai spre resurse umane, dacă mi se permite așa o etichetă.

Am luat la rând cărți din bibliotecă: despre femei, despre bărbați, despre bărbați și femei, despre pisici și cratițe, despre castravete & rucola, despre supa de ceapă și pilates, despre frumusețe/ feng-shui, despre quilling și hand-made-everything, despre socialul-să-zicem din România actuală (niciodată însă despre politică!), despre creația în publicitate… Le-am scanat, le-am testat și măsurat.

Am căutat să ascult rock clasic, muzică undeground, să urmăresc filme la modă sau să fiu la curent cu ultimele glume de pe 9gag. În fine, forțată treaba, n-a dus nicăieri.

Concluzie: Nu mai căuta. Descoperă, frunctifică.

Îmi plac la nebunie ideile de design de interioare, aș putea sta zile întregi să mă uit pe așa ceva/ citesc articole în sensul ăsta. Îmi place fotografia, dar nu cea forțată, nu cea care caută să demonstreze. Nu am nevoie de lentile sau filtre, trepiede, lentile, lămpi, programe de editat. Am nevoie de Canon așa cum îl am și de un subiect, o temă. Și să nimeresc ISO :))

Apoi, am o pisică, o iubesc și mă iubește, dar n-aș suporta să intru pe forumuri de genul.

Aș desena/ picta fără idee și presiune.

Dar, culmea, ajung la marea mea pasiune. Să închei o mică dezbatere interioară. Da, am o mare pasiune. Nu e originală, nu e deloc ieftină și deloc accesibilă. Iubesc să călătoresc. Faptul că m-am născut aproape pe tren, faptul că nu am avut un cartier/ prieteni de cartier etc m-a dus către mirajul trenului, către fascinația aeroportului (Băneasa nu e aeroport, să ne-nțelegem!).

Am fost în puține destinații, puține țări (comparabil cu copiii de bani gata sau cu managerii la 24 de ani). Dar am absorbit ce am văzut.

Pe scurt:

În Italia am fost în Toscana, am mâncat cu ei la masă lasagna, am mers la pas la procesiune, am jelit la moartea Papei; am făcut baie în mările lor, am legat prietenie cu: italieni/ peruani/ albanezi/ bulgari/ ucrainieni/ ruși/ georgieni/ polonezi/ tătari ect. Știu cum plătesc biletul de tren și știu cum își tratează câinii.

În Grecia am fost de două ori. Am iubit țara prima dată, am detestat stațiunea a doua oară. Oricum, frumoasa Grecie mi se pare că e irosită într-o stațiune (a se citi Ipsos/ Corfu). E o țară de străbătut, de colindat. Inimioară-inimioară.

Bulgaria… Punct.

Irlanda, Dumnezeule! Pentru Dublin aș păstra 340 file în jurnal, doar să-mi povestesc impresiile. Da, multă inimioară-inimioară. Iar pentru excursia în țară aș păstra cel puțin 200 de file.

Urmează să plec la Viena. Nu e destinația pe care aș fi ales-o. Dar mă trimite corporația, deci, nu mă plâng deloc. Însă nu voi avea timp să vizitez nimic. Sunt cumva îngrijorată.

Apoi, caietul meu conține itinerarii de vacanță… nicidecum promovări sau scutece.

Nu mă văd manager, nici mămica cu biberonul-potrivit, nici gospodina cu țelina pe tocător.

Nu mă văd corporatistă sau carieristă, mă văd în pensiuni, cu ghidul turistic pe genunchi.

Nu voi schia/ escalada, la munte mă văd doar dormind în cabană sau respirând aerul proaspât cu 3 beri pe lângă. Nu mă văd peste -7kg etalând whatever pe nisip.

Mă văd mereu pe drumuri, mereu în căutări, mereu cu mărunțiș pentru suveniruri, mereu cu „poze” ale altora, fără muzee și statui, mereu căutând ineditul.

Să fie asta pasiunea mea. Oameni noi, restaurante pline, mereu altfel și niciodată la fel. Să fiu eu cea care se întreabă cum arată baia taxatoarei din Firenze.

Despre pasiuni. Despre ce contează… pentru mine!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s