Arhivele lunare: August 2012

Titlu. Optional.

Standard

M-am gandit in ultimele zile ca am despre ce scrie. M-am gandit chiar cum o sa scriu. Dar iata ca in fata unei pagini goale nu pot sumariza ce mi s-a intamplat in 7 zile. Pentru ca depaseste cumva ce am trait in 26 ani.

Deci da. E greu.

Am pus punct. De fapt, l-am schimbat cu puncte-puncte. Am luat un semn de intrebare si l-am schimbat in semn de exclamare.

Am luat cunoscutul, l-am intors pe multe parti, pana l-am transformat in necunoscut.

Am luat o constanta si am transformat-o in variabila, in aceeasi ecuatie a vietii mele.

Am rezolvat problema (pe care o aveam), dar am trecut la urmatorul nivel de… dificultate.

Pe scurt, pe foarte scurt (!), am avut ocazia sa traiesc ceva similar cu scenariile de la Hollywood. Cu alea siropoase, la care plang eu pe ascuns. Ceva ce nu credeam ca se poate intampla, mai ales MIE.

Am intalnit un om, un calator, care m-a citit in cateva ore cum n-au facut-o oameni de-a lungul multor ani. Care dupa ce a citit, a tras si o concluzie. Si a facut si o recomandare. Si acest calator mi-a dat puterea pe care o asteptam. A venit, a vazut ceva si m-a determinat si pe mine sa vad. Mi-a aratat evidentul, mi-a amintit ce am stiut odata dar am ales sa uit, sa ingrop.

Poate suna prosteste, copilareste. Dar, aminte, nu scriu, nu zic tot ce se intampla si mai ales (!) tot ce gandesc.

Acum am puterea si credinta sa fac cate ceva. Pentru mine. Eu cu mine, pentru mine. Suna patetic, asa-i?

Iata ca sunt recunoscatoare. Pentru ca la un curs intensiv am absolvit vreo 3 ani. Pentru ca foarte multi nu au ocazia sau deschiderea pentru asa o experienta.

Pentru ca, mereu eu cu mine, am ajuns sa imi cunosc partenerul de drum. Putin mai mult decat acum 9 zile.

Unii oameni vin in viata noastra, si pleaca. Dar. Poate ca nimic nu e intamplator. Poate ca noi suntem si Dumnezeul si Satana. Poate ca in noi e si cheia Raiului si cheia Iadului. Ce fiinte extraordinare mai suntem noi! Si ce fraieri (da, fraieri!) mai suntem ca asteptam mereu ca ceilalti sa observe cat suntem noi de buni.

Poate ca nu va veni nimeni niciodata la noi sa ne spuna: Da, asta e calea, asta esti tu, asta e fericirea si implinirea ta! Poate ca… niciodata. Poate totusi noi detinem reteta. Si sigur noi detinem toate ingredientele. Ce pot duce la Rai sau la Iad.

Dar de ce totusi a fost nevoie ca un strain sa apara in viata mea pe neasteptate, sa ma faca sa vad ce nu am vazut pana acum?

De ce a trebuit sa plece? De ce am ramas singura, dar cu reteta in mana?

Pai da. Mi-a zis ce am, ce pot face, eventual cum sa fac. Dar continuarea e in mainile mele.

Deci da. Poate fi si simplu.

Anunțuri