Arhivele lunare: Noiembrie 2012

Leț cat de bulșit

Standard

Niciodată nu mi-au plăcut constrângerile. Da, să scriem frumos, corect și îngrijit.

Să purtăm haine călcate. Să avem o freză impecabilă. Când zâmbim, să nu avem ciocolată pe dinți. Să nu ai cămășuța de la Obor, luată de împrumut. Să îți permiți cel mai bun fond de ten.

Să nu bem alcool, să nu întârziem la birou, să dăm răspunsuri complete și corecte. Să mulțumim. Să zâmbim, să înțelegem.

Să fim mereu pe val. Să nu dezamăgim. Să intuim ce vrea audiența de la noi. Să oferim ce vrea audiența și mult mai mult.

Să zâmbești ca și cum omul din fața ta nu are facturi de plătit. 

Să te prezinți ca și cum bunica ta nu a avut operație acum 7 zile, ca și cum nu ai nevoi, ca și cum verișorul tău e în cea mai confortabilă vilă în Băneasa.

Eu merg pe principiul că pianul mă unge pe suflet și că munca e muncă. Că verdele pădurii miroase la fel și dacă ai sau nu succes la muncă. Că na, procentele nu ies mereu.

 

Că munca mea mă definește de la 9 la 5. Că viața mea nu e nici brief, nici pitch, nici KPI. Că orele mele sunt ale mele.

 

Că fiecare are drumul său. Că eu m-am născut pentru un desen, că alții s-au născut pentru a ne f**e pe noi.