Intro: Am ajuns intr-un punct in viata in care nu mai cunosc, cantitativ vorbind, oameni. Dar vreau sa cred ca incep sa ma apropii calitativ de aia putini, frumosi si speciali pe care ii cunosc. Sau pe care abia incep sa ii cunosc. Cu nerabdare.
Si da, sunt cativa, de-i numar pe degetele de la o mana. Oamenii care au impact asupra-mi, care imi plac bine-dispusi, dar si cu probleme, aia cu rate sau cu probleme de viata, aia cu poante suculente, aia pentru care eu nu sunt o problema, ci o provocare. Sau, in caz ideal, o completare.
Studiu de caz – pestele din carlig care inca se zbate, dar la care nu vrei pur si simplu sa renunti (da, am pescuit la viata mea, multumesc L.!)
Stii cum esti atunci cand te intalnesti prima data cu un om despre care stii imediat ca iti va schimba viata? Stii sentimentul ala? E rar, deosebit de rar, si dureaza al naibii de putin.
Da, ma mandresc sa am ocazia (inca!) sa mai gasesc, aleatoriu, printre carti deja citite si drumuri prea batatorite, ocazia fericita de a intalni un om special.
Momentul ala WOW a fost acum ceva ani in urma. Adica acum multi ani. Drumurile se duc, invariabil, incotro trebuie sa se indrepte. Dar, supriza! Omul-WOW reapare cumva in viata ta. Si, long-story-short, ajungi sa fii aproape de Omul-WOW, incat sa ai ocazia sa incerci sa intelegi elementul WOW.
Si cumva te chinui sa intelegi de ce omul ala, de ce efectul-WOW. Si nu reusesti sa intelegi asta, nu la un vin fiert sau la un sandvis pe caldaramul udat de luna ianuarie. Ar fi prea simplu.
Efectul-WOW este peste tine, te chinuie, te motiveaza, te ambitioneaza. Sa intelegi cine e Omul si de ce e pentru tine WOW.
Dar, pe scurt, cateva ganduri de-ale mele:
„esti inteligenta (fuck, esti!), amuzanta la modul ingenuu si natural, brut chiar si unic, sincera pana doare (dar sinceritatea si franchetea sunt tot mai rare intre „oamenii mari”). tu esti autentica si esti tu orice ar fi. tu vezi dincolo de banal, tu esti implicata in orice ar fi. tu poti plange sincer si poti rade sincer, de multe ori in acelasi timp. tu vrei sa cresti ca om, dar nu ai curajul inca sa o faci. ai coloana vertebrala (…) si nu te dai inlaturi, nu te dezici de la principiile tale.”
Imi cer scuze de pe-acum pentru violarea intimatatii, randurile de mai sus sunt scrise cu dedicatie. Dar pentru ca eu chiar cred in Omul din spatele Omului-WOW, am decis sa le pun aici, la indemana oricui.
Pentru ca cred cu tarie in randurile de mai sus, pentru ca chiar cred ca Omul atrage invariabil dupa sine efectul WOW, iar omul mic (cu o mic) nu atrage decat scame, decat furtuna-in-paharul-cu-apa. Omul (cu O mare) poate crea si tsunami si calmul de dupa furtuna. Despre asta vorbim aici.
Concluzie: Postul nu priveste pe nimeni. Este despre mine, norocoasa de mine, si Omul-WOW.
Doar vreau sa stie Omul ca… ca e WOW. 🙂
Lamaisizahar's Blog 